„Interesează pe cineva ce spun eu?” – mă obsedează această întrebare de fiecare dată când vorbesc în public (de la tv și radio, la tot felul de „evenimente”). Pentru că nu vreau să pierd timpul nimănui. Și pentru că eu chiar mă pregătesc înainte, nu mizez niciodată pe spontaneitate.
Cu adolescenții e cel mai greu. Ca să-i deschizi îți trebuie un cifru special, ca să-i ții atenți trebuie să le vorbești limba, ca să le ții trează curiozitatea trebuie să dai în permanență o luptă cu tine, să înveți lucruri noi, să te transformi. Cu sinceritatea lor crudă, îți arată imediat dacă bați câmpii sau dacă spui lucruri neimportante pentru ei.
Am o admirație totală pentru profesorii buni, care reușesc să ajungă la sufletele și la mințile copiilor.
Uneori, în nopțile când mai visez frumos, îmi imaginez că m-am întors la catedră.
„Interesează pe cineva ce spun eu?” – mă obsedează această întrebare de fiecare dată când vorbesc în public (de la tv și radio, la tot felul de „evenimente”).
