Soțul meu nu a venit să mă ia după ce am născut. Am mers singură acasă, iar când am deschis ușa — am încremenit…
Taxiul mirosea a benzină și a oboseală străină, înrădăcinată în tapițeria scaunelor. Șoferul arunca din când în când priviri spre Ana, apoi spre plicul alb din mâinile ei, dar nu spunea nimic. Poate era un om înțelept. Sau doar indiferent.
Ana privea luminile tremurătoare ale orașului mare, care se topeau în dâre ude pe geam. Nu plângea. În interiorul ei se făcuse ușor și rece, ca într-un vas de sticlă gol, din care fusese vărsat tot conținutul.
Micul Andrei, fiul ei, dormea în scoica de mașină pe care ea abia reușise s-o prindă pe bancheta din spate. Respirația lui liniștită era singurul lucru real rămas în lumea ei sfărâmată.
Până în ultima clipă își imaginase un alt final. Că va deschide ușa și el, Vlad, va fi acolo. Stânjenit, vinovat, cu o explicație copilărească despre trafic, un telefon descărcat sau vreo „urgență neașteptată”. N-ar fi spus nimic. Ar fi dat doar din cap și ar fi intrat în camera copilului. Important era să fie acolo.
Dar el nu a venit.
Nu la maternitate, cu baloane colorate și un zâmbet de tată fericit, nici acum, în fața blocului lor — care de acum era doar al ei.
Șoferul a coborât, a deschis portbagajul și a scos scoica grea.
— Felicitări pentru băiețel, — a murmurat stingher, schimbându-și greutatea de pe un picior pe altul.
Ana a încuviințat în tăcere și i-a întins banii.
Urcarea cu liftul i s-a părut nesfârșită. Pereții plini de graffiti și mirosul de vopsea veche o sufocau. Fiecare etaj era ca un nou cerc al infernului ei personal.
Cheia s-a învârtit greu în broască, ca și cum însăși casa s-ar fi opus întoarcerii ei în singurătate.
În apartament era întuneric și liniște. Niciun miros de mâncare, nicio lumină care să iasă de sub ușa dormitorului. Doar un vag parfum familiar — același parfum pe care Vlad îl folosea mereu „când avea treabă în oraș”.
Pe măsuța din hol stătea o foaie pliată în două. Nu era plic, nici felicitare. Doar o pagină ruptă dintr-un carnețel scump.
A început să citească.
Cuvintele păreau să plutească deasupra hârtiei, refuzând să pătrundă în mintea ei. Se agățau de marginea gândurilor, c
