Nadiya se întorcea din sat. Stătea cu sora ei. Când s-a întors acasă, familia ei i-a făcut bagaje uriașe: trei saci de 12 kilograme fiecare și o valiză imensă. Bătrâna a refuzat, nu a vrut să o ia, așa că rudele ei au cărat-o în tren, spunând să o lase să se întâlnească cu fiul ei. Când a ajuns la gară, străinii au coborât bagajele grele. Fiul meu nici măcar nu m-a sunat.
Nadiia s-a uitat la genți și a devenit complet supărată. “Nora mea m-a sunat ieri ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat”, povestește pensionara în vârstă de 60 de ani prietenei sale, “Nadejda Sergheevna, mi-a spus: – Poți veni mâine să ai grijă de copilul nostru, pentru că mă doare gâtul și mi-a crescut puțin temperatura! Iar eu i-am răspuns – Nu, Svetlana, îmi pare rău, nu pot, voi fi la dacha și nu am de gând să merg în oraș săptămâna asta! Pune-ți o mască și stai singură cu copilul tău, nu e nimic rău în asta.
” “Ascultă, Nadia, nici tu nu poți face asta, e un copil mic!” oftează prietena mea. Nu o lăsa să se îmbolnăvească! Asta nu e o glumă. Nu puteam să spun asta. Și apoi, cu o asemenea temperatură și cu un bebeluș în brațe, îi este greu, ca să nu spun altfel, ei sunt familia ta. “Copilul are doar trei luni?” – Trei și jumătate deja! Cum poți tu, Oksana, să-mi spui? M-am săturat să fiu o mână angajată pentru copii. Timp de șase ani am încercat sincer să mă împrietenesc cu soția fiului meu.
Le-am dat o sumă mare de bani pentru nunta lor și i-am ajutat cu renovarea. Le-am cumpărat o bucătărie, o mașină de spălat scumpă, o canapea imensă pentru sufragerie – Le-am cumpărat de toate, mi-am cheltuit toate economiile pentru ei.
– Da? Le-ai cumpărat de toate? Nu știam asta. – Ba da, am făcut-o. Tot ce vor sunt excursii în străinătate și haine gadget! Dacă nu i-aș fi ajutat, ar fi stat într-o cutie de beton pe valizele lor, cu lucruri împrăștiate prin casă, așa că nu era niciun dulap când nu eram eu acolo.
Când a avut probleme în timp ce aștepta un copil, le-am găsit medici prin prietenii mei, am alergat la spital cu analizele și i-am cărat pungi cu mâncare proaspătă gătită în casă. Înainte de externare, am venit și am curățat apartamentul, am curățat totul, l-am spălat, fiul meu nu avea timp să facă asta, așa că am decis să ajut. Nimeni nu a spus nici măcar mulțumesc la final, ca și cum totul ar fi trebuit să fie așa.” – Nadezhda, nu ești doar tu, să știi! Copiii, din păcate, iau totul de-a gata.”
– Așa este, de-a gata! Și totul merge într-un singur sens – de la mine la ei! Când eu am nevoie de ceva, nu vei primi niciun sprijin sau ajutor din partea lor. Mă întorceam de la casa surorii mele și l-am rugat pe fiul meu să ne întâlnim la gară cu mașina, aveam o mulțime de bagaje cu mine și nu le-aș fi putut căra pe toate singură. Ca de obicei, rudele mele mi-au împachetat cu murături și gemuri, pentru că sunt foarte mâncătoare de pâine.
“Nora mea a făcut atâta tam-tam, nu vă puteți imagina cât de rău s-a purtat!” – Nu și-a lăsat soțul să vă cunoască? “Ei bine, nu chiar, nu l-a lăsat să mă cunoască. Dar a fost foarte nefericită. L-am sunat pe fiul meu și l-am întrebat dacă mă poate întâlni sau nu.
El a spus: “Desigur, nicio problemă, mamă, voi aranja totul. O oră mai târziu, Svetlana mă sună și îmi spune: “Nadejda Sergheevna, nu poți lua un taxi de la gară? Boris va trebui să-l întrebe pe șeful său de la serviciu, e jenant, e în relații bune acolo.
Trenul sosește dimineața devreme, iar până să te ia și să te ducă înapoi, sunt blocaje în trafic, așa că nu va ajunge la serviciu până la ora unsprezece, și asta dacă are noroc.” – Nadejda, să îți iei liber de la serviciu este o chestiune serioasă. Trebuie să-ți păstrezi locul de muncă, să nu-ți enervezi șefii, pentru a putea fi în relații bune cu ei.
Atunci nu-mi plăcea să-mi iau liber. Nu am încurajat-o. Mi-au cerut să scriu o cerere pe cheltuiala mea. Oksana, ei stau în biroul lor până la nouă seara în fiecare zi. Așa că vor întârzia o oră dimineața, și ce dacă! Vor cere timp liber.
El trebuie să ceară să ducă copilul la clinică! Eu nu-i cer în fiecare zi! M-am simțit foarte ofensată. I-am spus nurorii mele: “Ei bine, dacă ai atâtea dificultăți încât nu poți cere o zi liberă de dragul mamei tale, desigur, voi chema un taxi. La urma urmei, am crezut că fiul meu va veni.
În plus, a spus că nu este nicio problemă. Drept urmare, eu, Oksana, am coborât din vagon, aveam patru genți uriașe care cântăreau 12 kilograme fiecare și o valiză mare. Colegii de călătorie m-au ajutat să ies pe peron. Și nu mă întâlnește nimeni, îmi venea să plâng!”
– Wow, cum călătorești. “Ei bine, am fost sigură că fiul meu mă va întâlni. Și nici rudele mele nu s-au îndoit o clipă. Refuzasem deja conservele astea, mi-au spus că nici vorbă, o să le împarți pe ale tale cu copiii tăi, au tot ce se cumpără în oraș, iar asta e tot delicios și făcut în casă! M-au urcat în trăsură, au pus totul deoparte, mi-au spus: “Nu vă faceți griji, fiul meu o să vină să o ia din capitală.” – Cum ați scăpat?
– Am scăpat, bineînțeles, nu am pierdut-o – a venit portarul, am chemat imediat un taxi. Taximetristul, mulțumită lui, a fost un băiat bun, m-a ajutat să duc bagajele la apartament. Era un străin, dar i s-a făcut milă de mine, nu de o femeie tânără!
Iar fiul și nora mea nici măcar nu au sunat să afle cum am ajuns acolo. Și-au amintit de mine abia acum, când au avut nevoie de mine! Deci, ar trebui să las din nou totul baltă, să-mi fac bagajele și să alerg să ajut? Am decis – ajunge! Așa cum sunt ei pentru mine, așa sunt și eu pentru ei! Nimeni nu-și mai amintește de bunătatea mea.
Prietenei sale îi era clar că această decizie era dificilă pentru Nadiia, nu ușoară, pentru că întotdeauna avusese grijă de copiii ei și îi iubea, dar, într-adevăr, ultima dată când a făcut-o a fost foarte neplăcut. Au lăsat-o pe mamă singură cu problemele ei. Și își dorea ca și copiii ei să o trateze la fel de grijuliu cum îi trata ea pe ei.
