Eu și soțul meu ne-am căsătorit acum doi ani. Am închiriat imediat un apartament și ne-am mutat împreună. La început, totul a fost bine. Apoi, din cauza carantinei, ne-am pierdut slujbele. Trebuia să locuim și să plătim apartamentul, dar nu aveam nimic. Ne-am luat orice slujbă ca să ne descurcăm. Ne-am limitat în multe feluri, dar am încercat să economisim pentru avansul la casă. Curând, părinții mei ne-au făcut o mare surpriză.
S-a dovedit că tatăl meu moștenise cândva un teren în sat, iar mama moștenise de la bunica mea un apartament cu o cameră. Au vândut totul și au cumpărat un apartament frumos pentru mine și soțul meu. Am fost foarte fericiți. Imediat ce ne-am mutat, soacra mea a venit în vizită pentru a explora. A explorat toate colțurile, s-a uitat la tot și ne-a dat un calificativ “nu-i rău”.
Într-o zi, soțul meu și cu mine am decis să mergem la mare. Economisiserăm de mult timp pentru un apartament, iar acum avem unul. Așa că am decis să mergem în vacanță, să ne recuperăm, să începem o nouă etapă în viața noastră. Înainte de călătorie, am cumpărat o mulțime de lucruri pentru casă și am cheltuit o mulțime de bani.
Am comandat niște mobilă și am făcut niște reparații. Apartamentul era aproape gata. Am avut probleme cu un singur curier. Am comandat o canapea și fotolii, pe care trebuiau să le livreze cu o zi înainte să plecăm.
Dar compania m-a sunat și m-a avertizat că există unele probleme și că vor putea livra în patru zile. Nu am avut de ales decât să o rog pe soacra mea să accepte livrarea. Desigur, știam că soacra mea, după ce va primi cheile de la apartamentul nostru, îmi va răscoli lucrurile în absența noastră, va verifica toate dulapurile și dulapurile, dar ce poți face? Părinții mei erau plecați pentru aniversarea mătușii mele, altfel i-aș fi întrebat.
Eu și soțul meu am plecat într-o vacanță mult așteptată, am petrecut zece zile de neuitat și ne-am întors în noul nostru apartament. Am vrut să deschid ușa cu cheia mea, dar ușa era deschisă. Am intrat cu soțul meu și am văzut-o pe sora soțului meu cu copiii ei. Copiii se uitau la desene animate, iar ea gătea în bucătărie.
Când ne-a văzut, a fost la fel de surprinsă ca și noi. Soțul meu a întrebat ce fac în apartamentul nostru. S-a dovedit că a doua zi de la plecarea noastră, soacra a mers la casa fiicei sale: “Împachetează-ți lucrurile, te muți la oraș”.
Ele locuiau în sat. Soacra i-a spus că a făcut o înțelegere cu fiul ei și că noi am fi fost de acord să le dăm apartamentul și că vom continua să economisim pentru al nostru.Nora a decis să își sune fratele, dar cum telefonul bărbatului era deconectat, nu a putut ajunge la el. Ea a crezut cuvintele mamei sale: nu mint despre astfel de lucruri, nu-i așa? S-au mutat. Și acum eu și soțul meu, ea și familia ei avem o problemă. Nora mea a plâns și și-a cerut scuze.
Nu aveam nicio plângere împotriva ei, căzuse victimă a planului de fugă al mamei sale, la fel ca noi. Eu și soțul meu am decis să îi ajutăm cu banii și cu chiria până când își vor găsi un loc de muncă în oraș și le-am dat o săptămână pentru a elibera apartamentul nostru. Am mers la părinții mei pentru o săptămână.
Ei au fost șocați de acțiunile soacrei mele. < < Ei au nevoie mai mult de apartament. Ei au copii. Iar tu nici nu plănuiești să ai copii încă, nu ai nici măcar o pisică. Ai fi economisit și tu pentru un apartament… Nu credeam că ești atât de nerușinată.
Te-ai purtat urât, i-ai dat afară pe săraci. Nici măcar nu s-a scuzat. Ca urmare, nora nu a mai comunicat cu mama ei, nici soțul ei nu a mai comunicat, iar soacra s-a simțit ofensată de noi, spunând că fiica ei nu mai comunică cu ea din cauza noastră.
