Confesiune emoționantă a lui Teo Trandafir: „Dacă nu mor acum, nu mai mor niciodată”. Ce a găsit vedeta în miez de noapte în camera fiicei sale, Maia
Teo Trandafir, una dintre cele mai îndrăgite figuri ale televiziunii românești, a rememorat recent un episod tulburător din viața ei de mamă. Prezentă în primul episod al podcastului lansat de Nicoleta Luciu, vedeta Kanal D2 a povestit pentru prima oară public o întâmplare care a marcat-o profund, dar despre care a ales să păstreze tăcerea ani la rând.
Totul s-a întâmplat pe când fiica sa, Maia, avea doar 3 ani. Era trecut de miezul nopții, când un apel discret din monitorul de supraveghere a trezit-o pe Teo. Cuvintele blânde „Mami…” au fost urmate de o imagine șocantă, care avea să o înfioare pentru tot restul vieții.
„Era 12:30 noaptea. Aveam un aparat de supraveghere, îl țineam la gât. O aud: ‘Mami…’. Urc în cameră, aprind lumina și în secunda aia am zis: dacă nu mor acum, nu mai mor niciodată. Era plină de sânge, peste tot – în păr, în ochi, în urechi…”, a mărturisit, cu voce tremurândă, Teo Trandafir.
În ciuda panicii care o copleșise, prezentatoarea a reacționat cu o stăpânire de sine uimitoare, reușind să o liniștească pe micuța Maia, fără să o sperie. „I-am spus calm: hai să mergem la băiță, să ne jucăm frumos. Nu voiam să se panicheze. Ea era liniștită, eu eram cea care simțea că se prăbușește.”
Ziua următoare, Teo a dus-o pe fiica sa la medic. Din fericire, totul avea o explicație banală: din joacă și plictiseală, Maia își băgase degetele în nas, apoi se frecase la ochi și în păr, provocându-și mici zgârieturi care, combinate, au dus la acea imagine alarmantă. „Mi-a explicat medicul că nu a fost nimic grav. Eu eram în stare de șoc, ea era calmă. Îți dai seama ce înseamnă să aprinzi lumina și să-ți vezi copilul plin de sânge?”
Teo Trandafir a vorbit și despre un alt moment emoționant din viața de părinte: prima zi de școală a Maiei. Dacă micuța s-a arătat entuziasmată și hotărâtă să pășească în noul capitol, mama ei nu și-a putut stăpâni lacrimile.
„Am jelit mult în ziua aceea. Învățătoarea mi-a luat-o din mână și, în clipa aia, am simțit că o pierd. A fost cea mai mică din clasă, avea doar șase ani, dar și-a dorit să meargă la școală. Maia e un copil hotărât. Încearcă, nu se teme de eșec și dacă nu-i iese, se întoarce și încearcă altceva.”
