— Andrei, cred că astăzi nu este cea mai potrivită zi pentru a o vizita pe mama ta — Marina formula cu grijă frazele, aruncând o privire spre soțul ei, care deja își încheia cămașa în fața oglinzii din dormitor.
— Termină, dragă. Mama pregătește special cina — zâmbi el, întâlnind privirea ei în oglindă. — Știi bine cât se bucură când venim în vizită.
Marina își înăbuși un suspin. Poate că Victoria Pavlovna chiar se bucura să-și vadă fiul. Dar nora ei avea mereu rolul de accesoriu nedorit, nimic mai mult decât o sarcină enervantă. — Desigur — zâmbi ea forțat, scoțând rochia elegantă din dulap. — Doar că mâine am o întâlnire importantă și voiam să mă pregătesc.
Andrei se întoarse spre ea, ochii lui căprui strălucind cu o căldură specială, care odată îi topise inima.
— Doar câteva ore, promit. După aceea te ajut să te pregătești — se apropie și îi atinse ușor umărul. — Apropo, ce întâlnire ai? Nu mi-ai spus.
Degetele Marinei se opriră pe nasturii bluzei. Adevărul îi rămase pe vârful limbii, dar îl reținu. Nu era încă momentul. — Lucruri obișnuite la serviciu. Nimic important — minți ea, întorcându-se spre oglindă pentru a-și ascunde roșeața. — Reorganizarea departamentului, sarcini noi.
În mașină, Andrei a pus melodia lor preferată, dar Marina abia distingea muzica. În cap îi răsunau fragmente din conversația recentă cu șeful ei. — Marina Sergeevna, v-ați dovedit o excelentă expertă — îi spusese el, răsfoind hârtiile de pe birou. — Compania „PrintRus” este acum sub controlul nostru.
Avem nevoie de cineva care să efectueze o verificare și să pună la punct toate procesele. Vă descurcați?
La început, ea nici nu înțelesese despre ce firmă era vorba.
Când a deschis dosarul cu documente, un fior i-a parcurs șira spinării. O mică tipografie, unde soacra ei lucrase toată viața ca contabilă, mândră de faptul că era de neînlocuit…….
