Trecuseră opt luni.

Opt luni de muncă aproape neîntreruptă, de întâlniri cu investitori, de planuri și nopți nedormite. Dar fiecare clipă merita. „Orizont Verde” crescuse dintr-un simplu proiect de pe laptop într-o companie inovatoare, despre care presa locală scria cu entuziasm. Elena avea acum o echipă, un spațiu modern de producție și deja primele contracte ferme cu lanțuri de supermarketuri europene.

Într-o dimineață de primăvară, a urcat la volanul noii sale mașini electrice, o bijuterie pe patru roți care costa cât o mică fabrică. Simbol nu doar al succesului, ci al propriei libertăți. Și tocmai atunci, la o intersecție aglomerată, l-a văzut.

Marco stătea pe trotuar, într-un costum ponosit, cu privirea pierdută. Lângă el, un dosar subțire și o servietă care părea goală. Afacerea lui se prăbușise. Investitorul, tatăl tinerei cu care plecase, îl abandonase imediat ce a înțeles că proiectele lui sunt doar iluzii. Iar fata, firește, dispăruse odată cu banii tatălui.

Ochii lui s-au lărgit când a văzut mașina luxoasă oprindu-se la semafor. Și când geamul s-a lăsat încet, iar la volan a apărut chipul Elenei, frumos, sigur pe sine, lumina din ochii ei fiind cea a unei femei care și-a regăsit forța.

Related Posts